Citate Mircea Cartarescu
Categorie Mircea Cartarescu | scris de Citate | 19 Commentarii » 
Citate Mircea Cartarescu
- Aş vrea să am curajul să redevin un nimeni, dar curajul acesta nu-i este dat oricui.
- Mă simt doar un om foarte liber şi — fiindcă preţul libertăţii e cel mai mare — foarte trist.
- Totul venea pe fondul totalei mele indolenţe şi pasivităţi din acea vreme: m-aş fi dus şi în iad cu aceeaşi placiditate.
- Casa inginerului era bătrînească, cu prispă şi acoperiş de şindrilă, şi era înconjurată de o curte în care creşteau cei mai gigantici maci pe care i-am văzut vreodată, pînă la piept, cu flori vinete, bătute şi cu măciulii cît merele. Sînt convins că, la o adică, ai fi putut stoarce la haşiş din ei în veselie.
- Văd zilnic oameni care locuiesc în case minunate, în acele case vechi, de pe marginea bulevardelor sau din zonele tăcute şi aurii ale oraşului, case adevărate, calde, cu personalitate, pe care le poţi iubi ca pe femeia vieţii tale. Cu ce le merită ei?
- Gărgăunii literari cred că mi-au apărut printr-a unsprezecea şi de-atunci au rămas fermi pe poziţie.
- Cu toate acestea, tahistoscopul nu mi se pare ceva cu totul demodat: ar putea fi încă un instrument ideal pentru cronicarii literari care scriu despre un roman pe săptămînă şi uneori chiar despre mai multe. Nu e greu de făcut: carton, pioneze, elastic de la chiloţi…
- Ceea ce e insuportabil în „noua societate”, ştim cu toţii, nu sînt atît mizeria, frigul şi foamea, cît minciuna vîrîtă pe gît în fiecare secundă a vieţii tale, prăpastia între realitate şi ideologia înzorzonată a fericirii generale.
- Mergeam cu cartea-n faţa ochilor, clătinîndu-mă ca un drogat, frecîndu-mi uniforma de ziduri şi garduri, fericit de doza zilnică de poezie pe care mi-o înnoiam mereu.
- Niciodată, niciodată nu mi-e cineva mai drag ca o fată sau un băiat pe care-i mai văd uneori, prin metrou, citind un volumaş de poezie. Nimic nu mi se pare, în lumea asta urîtă, mai mişcător, mai adevărat şi mai miraculos.
- Uneori mă-ntreb la ce sînt bune manualele şcolare şi chiar istoriile literare, de vreme ce ele transformă realitatea culturală a epocilor trecute pînă la a o face de nerecunoscut. Biografii şablonizate şi falsificate, mituri găunoase, statui rigide, colecţii de citate nobile şi stereotipe — iată ce se serveşte încă elevilor (dar şi „omului de pe stradă”) drept imaginea unor oameni şi-a unor epoci.
- Cum putem pretinde că înţelegem şi iubim un om căruia i-am construit o mască în care el nu s-ar fi recunoscut? Cum poţi să iubeşti un neadevăr?
- Printre marii scriitori ai lumii există, evident, şi oameni imposibil de buni, şi javre sinistre, dar mai ales combinaţii din cele două, uneori combinaţii foarte stranii.
- Cine urăşte, se urăşte pe sine.
- In adolescenta aveam tampitul obicei de a vorbi in citate, fapt pentru care aveam o faima cam trista in liceul Cantermir.
- Nu poti face nimic ca sa ai stil. Stilul nu il ai, ci il esti.
- Nenorocita de dupa-amiaza in care “am devenit barbat” e si acum una dintre cele mai penibile si sordide amintiri ale mele.
- Mintea mea elenta si mai mereu dusa aiurea, asa ca ratez, de obicei, clipa.
- Noi nu suntem interfata sociala pe care o numim ‘persoana noastra’: cineva dinlauntrul ei, o fiinta incomparabil mai asta, ne controleaza, modeleaza, cenzureaza de multe ori gandurile si actiunile.
- Cred ca sunt ticnit: uneori iubesc un tablou atat de tare, incat literalmente imi vine sa dau spargere la muzeu si sa plec cu el.
- Daca exista un centru de tristete al lumii, probabil ca el e, azi, in sertarul de sus al bibliotecii mele.
- Cine sunt eu? Care este eul meu cel adevarat? Imi pun si eu aceasta intrebare cel purin de la varsta de paisprezece ani, dintr-o noapte plina de stele, in care pe pamant nu lumina decat varful tigarii varului meu, boemul familiei.
- Esti ce este, ce se vede, niciun strop mai mult. Eul nostru nu mai e altceva decat vidul interior indus de viata noastra supraaglomerata, supraocupata, din care nu ne mai alegem cu nimic din ceea ce cu adevarat conteaza.
- Viata e o trebusoara mai complicata decat isi imchipuie creierele noastre de musca.
- Facem sex cu un creier de barbat, dar iubim cu unul de copil, increzator, dependent, dornic de a da si primi afectiune.
Orele de singuratate, clipele de nefericire, crizele din viata, visele si reveriile, depresia, situatiile limita, obsesiile,muzica , indragostirea – toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vietii tale iti arata ca, traind fara refelectie despre tine insuti, te duci de fapt in jos pe un tobogan de senzatii, satisfactii, imagini, barfe, obiecte, minciuna si stralucire, tot mai departe de nucleul viu al fiintei tale. Esti un simplu consumator care se consuma in primul rand pe el insusi. Si vei ramane mereu asa daca viata nu se hotaraste o data sa te dea cu capul de pragul de sus.”
sunt magnifice toate publicatiile lui!respectele mele
trebuie sa fac asta…nu se zice niciodata “respectele mele” nu exista aceasta expresie…pacat ca citesti cartarescu si vorbesti asa
bv ….buna treaba:)
adevaratul cititor isi tine comentariile pentru el. este ciudat cum dintre toti autorii, Cartarescu este atat de… impus.
probabil ca vor mai veni 3-4 admiratoare fardate cu nick si vor zice ca nu am dreptate
Lena, nu numai ca esti patetica prin acest copy paste al comentariului meu la Cerin, dar iti recunosti vinovatia prin aceasta trimitere la Cartarescu. O tentativa copilareasca.
Tie nu ti se pare bizar ca la ceilalti autori in afara de Cerin, comentariile sunt foarte scurte, folosesc un limbaj compact, 2-3 cuvinte, in timp ce la Cerin comentariile sunt facute calculat, cu trimiteri, cu grade de comparatie, cu rabdare, ca au o un stil inconfundabil de facatura?
Nu vad nici o vinovatie stimata Ioana.Nu am nimic cu Cartarescu.Din contra imi place acest scriitor.De aceea va rog nu-l mai terfeliti degeaba aici.Este o mare pesonalitate de a noastra care merita respectata la fel ca si Cerin.
pai mai Lena draga, nu esti tu cea care a pus primul comentariu aiurea aici? Unde este respectul tau fata de autorul Mircea Cartarescu?
Am spus si repet, terminati cu prostiile si invatati sa respectati cu adevarat opera unui autor. Tacerea e de aur.
Cartarescu revolutioneaza literatura. Este cu adevarat colosal. Nici nu am cuvinte sa descriu genialitatea sa. Este cu mult peste Cioran, Einstein si toti ceilalti.Chiar si peste Liiceanu! E scriitor de scriitor! Trebuie neaparat sa ii cumpar cartile. Va zic eu ca merita.
:)).Lewl, interesanta pana si “cearta” dintre cele 2 fete cu studii superioare (adika au studiat la etaju` 2) Cu tot respectul de care sunt in stare la ora actuala, Lena esti proasta. Cum sa revolutioneze literatura? E un scriitor exceptional, asta e clar(si nu “scriitor de scriitor”) dar pana la o revolutie a literaturii mai e…din lipsa de timp si spatiu nu intru in detalii. Si nu ne poti zice daca merita sau nu sa-i cumparam cartile din moment ce u nu le-ai citit. Iar sa-l compari cu Einstein… :)) asta chiar e comic. Ce are a face un poet/prozator (aici ma refer la Cartarescu, sic) cu un om de stiinta? Sunt mai batut in cap de felul meu si nu inteleg comparatia. Iar dom`soasa/d-na Ioana, nu inteleg unde vede lipsa de respect fatza de Cartarescu.Sunt multi autori celebri care nu-mi plac, iar daca nu’s de acord cu ideile lor, nu inseamna ca e lipsa de respect. Deci concluzia e ca facem comentarii din lipsa de ocupatie:) Numai bine
“Oamenii sunt de patru feluri:cei care nu s-au nascut,cei care traiesc,cei care au murit,si cei care nici nu s-au nascut,nici nu traiesc,nici nu au murit.Acestia sunt stelele” daca vreun citat din opera vreunui autor,m-a facut sa-l percep simultan,cu toate simturile,atunci acesta e
Lena ,sa-l compari pe Emil Cioran cu Mircea Cartarescu e cea mai mare aberatie;)pe care ai putut s-o scrii si s-o gandesti:)citeste,reflecta si apoi scrie;)
Mircea Cartarescu..un nume care rasuna..un scriitor care mi-a rascolit in adevaratul sens al cuvantului gandurile prin..simplitatea lui..unul dintre cei mai valorosi scriitori la ora actuala pe care il admir si respect foarte mult:)…pacat insa ca certurile nu pot inceta nici macar pe un site ca asta..
Poate e fost doar o dezbatere, dar v-am auzit “ca intr-un dialog la coada”…
Important e ca citim si ca il cititim pe Cartarescu.
Comparatiile sunt fara sens, fiecare personalitate e unica, iar gusturile sunt infinite. Doar nu vrem sa fim uniformi si insipizi ca o turma. Nu?
Va doresc lectura placuta in orice va face bine sa cititi!
Mircea Cartarescu nu este o revelatie, ci reflectia unor idei mai putin banale. Comparatia cu Emil Cioran nu-si are locul, cel putin nu in lumea asta.Oameni cu viziuni interesante ar fi cativa, doar ca nu toti si le exprima..
Consider ca Mircea Cartarescu nu trebuie nici blamat, dar nici idolatrizat. Este doar un om cu pareri, care a avut ceva de spus si a facut-o.
In viata, nu doar pus la zid devii inscriptie..
Oamenii precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Octavian Paler se nasc deja stele, nu trebuie sa paraseasca lumea aceasta pentru a ajunge in ele..
ce frumos gandeste
buna…niste citate de mircea cartarescu dar din “Levantul” ???? stie cineva???? nu am reusit sa citesc cartea…si pt maine am de scris niste chestii…una dintre ele fiind “citate din levantul” ???? nu stie cineva..? plsss.?multumesc frumos ! o zi cat mai buna
multe citate sunt din ,,de ce iubim femeile….dar ma uimesc unele comentari .totusi e bine si ma bucur caci se citeste.cred ca CARTARESCU are stea lui si sraluceste inca
Uite asta e “risul-plins” al lui Stanescu…:sa vezi cum oamenii se infrupta (lesne de dedus ca sunt cazuri cind acest fapt are loc far` de constientizare) din idei,mai mult sau mai putin bune,iar mai apoi scuipa litere compatibile cu cele din scheletele acelorasi cuvinte folosite si de Cartarescu..si de alti oameni care stiu ce-i aia “viata-n litere” ,de parca ar incerca sa scape,pur si simplu,de ele!Dar fratilor,a vorbi nu e obligatie,cum spunea si Ioana:”tacerea e de aur”.Si da,desi mi-am promis sa renunt la a ma trage de par cu cheliosii..o s-o mai fac o data…:Lena,esti rupta de realitate draga…ai aruncat vorbe la intimplare,ai spus doar prostii..si nimic mai mult..si,de parca nu ar fi fost de-ajuns,ai mai si copiat comentul Ioanei (unul interesant de altfel)..fara ca macar sa-l percepi..esti ceea ce maninca cu placere iepurii mei-varza!