Citate Sorin Cerin
Categorie Citate Sorin Cerin | scris de Citate | 33 Commentarii » 
Sorin Cerin – Colectie de citate trimise de Mara Nicolae (va multumim)
- Ne iubim fiindcă visul Destinului tău este în mine.
- Ai cei mai frumoşi ochi din lume fiind ochii Clipei mele şi cred în ei. Te-am regăsit abia în amurgul sentimental al vieţii doar ca să te întreb câte priviri s-au pierdut naufragiind în tine, câte şoapte ai spart în sufletul tău, câte speranţe ai ars pe jarul dorinţelor dăruite deşertăciunii trupeşti, câte şi mai câte….. dar am uitat să te întreb de ce? Doar fiindcă nu ne-am întâlnit la Timpul de la colţul străzii Destinului atunci când ar fi trebuit?
- Doar muritorii caută nemurirea, fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta.
- Ce suntem noi în afară de un vis nebun al unui înger complexat de Sine, pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei?
- Ce pot să-ţi spun decât că totul e bine aşa cum trebuie să fie, ochii plâng sau râd în adâncurile infinitului uitat din noi, oamenii se nasc şi mor la ruleta sorţii plătită cu jetoane de Destin, cerul e bântuit când de seninul fericirii când de norii suferinţei, toate sunt bune şi rele doar clipele trec fără a netrece vreodată.
- Deodată a început să fulgere cu gânduri uitate sau risipite, albe, negre la început, multicolore pe urmă. S-a stârnit o furtună sentimentală cum nu mi-a mai fost dat să văd vreodată. Şi ploua cu suflete trecute peste cimitirul gândurilor mele cu nume de Deşertăciunea Învierii, unde un loc de veci e mai ieftin decât unul de o clipă fiindcă, viaţa e mai mică decât o clipă de Univers, prin care trecem.
- Şi eram fericiţi fiindcă cerul era mai nins ca niciodată cu petalele privirilor noastre care au fost luate de acelaşi vânt sentimental şi duse spre nicăieri. De aceea m-am hotărât să te caut. I-am spus şi vântului care a început să râdă ironic de parcă ar fi fost ceva atât de absurd. Râdea în timp ce ducea praful clipelor cazute de pe Destin în tăriile unde se ţes noi amintiri uitate de toţi. Şi atunci am vrut să ştiu de ce duce acolo amintirile pierdute şi neştiute de nimeni că doar nu e cerul biblioteca amintirilor?
- Abia acum aş vrea să cuprind infinitul, să-l întreb ce a căutat la întâlnirea sa cu Dumnezeu? Doar fiindcă vroia să cunoască Sfârşitul unui Început sau poate că se simţea la fel de singur ca şi Dumnezeu fără de noi?
- Oare am greşit atât de mult cu toţii prin păcatul originar de început al lumii când am vrut să ştim neştiutul, să înţelegem neînţelesul, pentru a încerca să învăţăm să murim când pentru moarte nu ai nevoie de nici o învăţătură, cum probabil nu avem nevoie nici pentru viaţă?
- Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.
- Să înţeleg că iarna va aduce doar puţin frig în necuvintele noastre care sunt spuse mult mai apăsat decât orice vorbe? Nu cred fiindcă e anotimpul gerurilor extreme, când totul e îngheţat inclusiv privirile noastre. Şi atunci ne vom despărţi la fel de accidental cum ne-am întâlnit sau lacrimile noastre ingheţate se vor sparge pe asfaltul negru al gândurilor despre o iubire trecătoare care se credea eternă în adâncurile sufletelor noastre?
- Te gândesc şi ştiu că nu ai tolera o iarnă a singurătăţii niciodată, dar mai ştiu că anotimpurile nu pot fi alungate din existenţa noastră efemeră de acum. Cu cât e mai efemeră existenţa, cu atât o dorim mai eternă şi mai înflăcărată de paşii trişti sau plini de sine ai unei iubiri care cu cât este mai profundă cu atât devine mai dureroasă. E şi asta o deşertăciune.
- Îmi este frig de mine însumi de sentimentele mele atunci când mă gândesc la sensul acestora, la faptul că sunt asemeni unor frunze a căror soartă este inevitabila şi ruginia toamnă, unde ne vom pierde încetul cu încetul de noi înşine pentru a intra în iarna singurătăţii inimilor noastre.
- Lumea în sine este trecătoare şi astfel îi înţeleg pe mulţi care încearcă să uite de această lume trecând ca nişte străini prin ea, asemeni nouă care am fi putut trece la fel prin gara iubirii noastre unde ne-am intâlnit accidental.
- Sunt alături de tine în acest mister care e filozofia iubirii pe care as vrea să o înţeleg privind adânc în ochii tăi şi să aflu dacă iubind vei înţelege mai mult despre tine decât dacă ai fi ceea ce eşti azi ca suflet, un străin, un simplu trecător în această existenţă care va deveni un vis uitat odata cu moartea sau poate un vis reamintit dar tot un vis. Te ţin de mână şi nu vreau să mă trezesc din acest vis care este actuala mea viaţă reală tocmai fiindcă vreau să fiu etern alături de tine.
- De ce suferim din dragoste? Nu ar fi mai bine să uităm de această durere care e una dintre cele mai acute ale acestui cer, peste care se aştern norii cuvintelor câteodată? Sunt momente în care vreau să-ţi scriu dar nu pot, în care vreu sa alerg dar îmi simt clipele de plumb, în care vreau să sparg cupa plină de venin scrisă în Destinul trecut de dinaintea noastră a acestei lumi dar nu pot fiindcă fac parte din el la fel ca şi tine iubirea mea şi de aceea va trebui să bem durerea iubirii până la capăt împlinindu-ne astfel soarta ca un dat al creaţiei petrecute mai demult decât însuţi timpul.
- Priveşte apusul cuvintelor care strigă sau vor să tacă şi ascultă-mi şoaptele necuvintelor mele ce vor să-ţi spună cât de mult te iubesc chiar şi atunci când pe buze e frig şi peste tot e numai durere sau înstrăinare şi asta nu fiindcă lumea ar fi străină de oameni, ci exact invers, oamenii se vor străini de lume fiindcă dacă ar iubi-o şi ar înţelege-o ar realiza că ar trebui să fie ceea ce nu sunt, adică, puţin mai mult oameni, puţină mai multă iubire şi profunzime. Oare cere această lume prea mult pentru a fi înţeleasă?
- Sunt momente în care simt cum cerul se prăbuşeşte peste Destinul meu, ascuns în buzunarul propriilor mele sentimente pentru a-l feri de oricine ar încerca să-l fure, tocmai pentru a ţi-l putea dărui ţie, iubirea mea cea mare. Dacă s-ar prăbuşi cerul oare aş mai putea să ţi-l dăruiesc atâta timp cât Destinul rămâne scris doar sub un cer al întâlnirii noastre accidentale? Oare am mai fi noi dacă am elimina acest accident al iubirii?
- Sunt bolnav de iubire, sunt bolnav de clipele Destinului tău ce se află în inima mea care împarte cele două eternităţi ale noastre în timpi şi spaţii ale dorinţelor şi sentimentelor noastre nesfârşite.
- Tu eşti catedrala de care am nevoie, iubirea mea, pentru mântuirea propriei mele existenţe.
- Simt că cu cât te iubesc mai mult pe tine îl iubesc şi pe Dumnezeu în aceeaşi măsură fiindcă încep cu adevărat să-L simt, să-L regăsesc pierdut adânc în sufletul tău, dragostea mea. Abia atunci realizez că Dumnezeu nu se află acolo doar pentru a-mi spune că are chip frumos şi nici pentru a-mi demonstra existenţa Sa ci fiindcă noi suntem un accident de a ne afla în faţa Lui şi de a-I înţelege măreţia eternităţii sale în noi.
- Vom fi uniţi prin sfinţenia iubirii în şi prin Dumnezeul nostru etern. Şi atunci, oricât de mult am realiza deşertăciunea acestei lumi, şi am şti că vom fi mereu acea stea care va arde continuu pentru a apărea ca imagine pe o boltă a unei lumi după ce va fi murit demult, vom înţelege că toate acestea şi încă multe altele nu au nici o importanţă fiindcă între noi, în noi şi peste noi e Dumnezeul acela tăcut care nu are nevoie nici de imagini sau alte cuvinte ci doar de iubirea noastră nesfârşită.
- Şi vom fi etern împliniţi şi hrăniţi de Dumnezeul iubirii noastre ştiind că ne mistuim pentru acest Dumnezeu care va rămâne etern peste timpi sau spaţii, peste orice deşertăciune, ştiind că doar El, acest Dumnezeu suntem: Noi! Acesta este sensul iubirii noastre al sufletelor pereche.
- Oriunde am fi, oricât de departe unul de altul acest Dumnezeu al iubirii noastre va fi etern cu noi, fiind Parisul viselor noastre, alături de care ne vom plimba împreună pe bulevardele pline de roua sentimentelor noastre prelinsă pe iarba clipelor care se va usca şi ea la rândul ei fiindcă orice ai face iarna nu poate fi oprită.
- Şi ne vom trezi într-o lume unde vom fi iar o stea, pe urmă vom arde doar fiindcă va urma să ne stingem iarăşi pentru a ne putea gasi ca două suflete pereche care să viseze la un Paris prin care să se plimbe, să se iubească, să se dorească, să fie bolnavi unul de altul, să sufere dar să şi tremure de fericire, de fiorul divin pe care ţi-l dă dragostea acea arzătoare prinsă de vâlvătaia mistuitoare a pasiunii.
- Cât de puţini suntem cei care în viaţa am trăit cu adevărat o mare iubire, cât de puţini ne-am născut astfel aici în această lume şi cât de mulţi îşi trăiesc viaţa morţi de ei înşişi, cu sufletele neumblate de paşii nici unei mari iubiri. De ce? Să-L întreb pe Dumnezeu sau pe Destinul care e imaginea acestuia? De ce? Să întreb vântul, cuvântul sau oceanul din apa căruia am ajuns să visăm această lume? Răspunsul constă în noi şi numai în noi, în iubire.
- Şi ce a mai rămas din strălucirea noastră de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici două suflete care se caută etern pentru a se mistui, pentru a arde în neputinţa acestei deşertăciuni, la fel ca şi atunci când eram o stea.
- Oare aş putea vreodată, iubire, să nu cred în lumina privirii tale, acolo departe de tine, de amândoi unde ne întâlnim atât de adesea? Abia acolo simţim că în această lume e mai greu să fii fericit fiindcă fiecare clipă de fericire este o mare deşertăciune, poate mai mare decât acea de tristeţe. Acolo ştim câtă nevoie avem unul de celălalt pentru a înfrunta această lume deşartă unde am ajuns aduşi pe aripile Luminii Divine din cine ştie ce ungher al inimii acestui Univers unde am strălucit odată şi odată ca fiind o singură stea, unde am fost împliniţi neştiind că întreaga noastră strălucire şi împlinire de atunci este la fel de trecătoare precum e acum această lume.
- Am crezut întotdeauna în lumina divină a sufletelor pereche cum cred în destinul privirilor pierdute pe drumurile încâlcite ale vieţii dar să nu uităm că tot lumina este aceea care ne aduce imaginea vie a unor stele moarte demult.
- Totul este o mare amintire, fiindcă doar Dumnezeu este Unicul real, iar atunci când iubim ne amintim mai mult ca oricând de Dumnezeu fiind mai aproape de acesta.
- Atunci când privesc în străfundurile fiinţei tale, iubindu-te atât de mult, îl privesc şi îl simt pe Dumnezeu, amintindu-mi de una dintre imaginile sale atât de dragi mie: chipul tău!
- Am crezut întotdeauna în lumina divină a sufletelor pereche cum cred în destinul privirilor pierdute pe drumurile încâlcite ale vieţii dar să nu uităm că tot lumina este aceea care ne aduce imaginea vie a unor stele moarte demult.
- Poate fi ceva mai important decât iubirea? Doar aceasta poate înfrunta praful deşertăciunii.
- Prin Dumnezeu şi numai prin Dumnezeu noi cunoaştem amintindu-ne propria noastră imagine despre noi şi lume, imagine care a fost şi va rămâne etern dincolo de deşertăciunea acestei ţărâne care respiră prin noi, cei pierduţi în negura infinităţii lumilor cu nume de vis. De aceea adevăratul Dumnezeu apare doar atunci când iubeşti profund, când simţi că nu poţi muri dar nici trăi fără clipele sufletului tău drag, pe care le vrei, dar cu toate că eşti atât de însetat vei refuza apa vieţii în schimbul lor, fiindcă trezirea către marea amintire care e Dumnezeu se face doar prin moarte.
- Dar tu, îngerul meu drag, tu unde eşti? În mine, în tine, sau în noi? Oare eu unde sunt? Suntem simţire şi destin, suntem repere fundamentale unul faţă de altul, de aceea vom fi mereu despărţiţi de blestemul simetriei acestui vis cu nume de lume. Ştiu că atunci când te strig în vâltoarea clipelor ai să-mi dai întâlnire doar la cascada deznădejdii, fiindcă doar acolo am putea fi alături, doar în zbuciumul ei ar mai putea înţelege calitatea aceasta a noastră de a fi repere fundamentale unul faţă de celălalt, de a fi astfel suflete pereche.
- De ce atunci când mă gândesc la sufletul meu pereche îl simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar şi mai exigent, mai cald dar şi mai răzbunător, mai trist dar gata oricând de cel mai debordant optimism dar şi exuberanţă izvorâtă din adâncul etern al privirilor noastre pierdute în negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?
- Nu pot să înţeleg de ce Dumnezeu trebuie scris doar cu literă mare. Oare nu ar fi mult mai mare Dumnezeu dacă şi-ar dori să fie scris şi cu literă mică? Dacă nu l-ar interesa cu ce literă e scris? Dumnezeu nu poate fi modest? Modestia e o virtute doar pentru om? La fel şi în iubire, oare nu ar fi aceasta mult mai intensă dacă nu ar fi doar strigată, ci şi şoptită sau simţită în tăcerea necuvântului?
- Totul este deşertăciune în afară de iubire. Războaiele, structuralizările sociale bolnave, mizeriile acestei lumi se datorează înstrăinării oamenilor de sinele lor care este Iubire şi atât.
- Noi nu suntem nimic altceva decât iubire şi în urma noastră nu rămâne nimic altceva decât tot iubirea pe care am lăsat-o acestei lumi şi atât. Restul se şterge cu buretele deşertăciunii pe tabla uitării. Asta suntem noi! Iar cei care nu au trăit o Mare Iubire înseamnă că nici nu s-au născut vreodată pe acest tărâm.
- Nu poţi să strigi în iubire fiindcă este unicul loc unde nu au ce căuta cuvintele decât sensurile lor care şi aşa devin absurde. Nu poţi să minţi în iubire fiindcă nicio simţire a ta nu poate fi minţită, altfel nu ai exista tu, ci minciuna vieţii tale. Nu poţi trişa în iubire fiindcă nu sunt niciodată două căi pe care să le poţi alege, ci doar una singură care este şi va rămâne calea vieţii tale. De aceea în iubire nu poţi fi decât tu şi singurătatea din tine în afara sufletului tău pereche.
- În iubire nu trebuie niciodată să te îndoieşti fiindcă nu poţi iubi cu jumătăţi de măsură. Nu! Niciodată, Marea Mea Dragoste, niciodată în iubire nu poate fi şi o zonă gri decât acele pătrate de alb şi negru aflate pe tabla de şah a acestei Iluzii a Vieţii, pe care o împărţim împreună, prin Destin, până când moartea ne va uni prin eternitatea sa.
- Te iubesc atât de mult, dragul meu suflet pereche, încât nu pot exprima în cuvinte. Într-o mare iubire cuvintele nu-şi au rostul, precum îşi pierde consistenţa orice atingere sau privire, fiindcă toate acestea sunt şi vor rămâne numai în străfundurile sufletelor noastre.
- Să ştii că şi sfinţenia face parte din iubire, iar tu eşti o sfântă a Destinului meu, o religie a vieţii mele. Un crez al fiinţei uitate din mine, străinul care mă îndrept spre nicăieri, ştiind că acolo unde va fi mă voi împlini prin moarte, aşteptându-te…
- Nu credeam să vii acum, la vârsta şi ceasul acestei Iluzii a Vieţii, dar îţi spun printre gratiile acesteea cât de mult Te Iubesc şi să nu te îndoieşti niciodată de mine.
- Să fie disperarea şi deznădejdea o fărâmă dintr-o realitate transcendentală la care noi nu avem acces, fericire şi împlinire, iar fericirea şi bucuria noastră să fie tristeţe şi deznădejde? Să fie bogăţia în acea realitate transcendentală cea mai nenorocită sărăcie, iar sărăcia cea mai mare bogăţie? Odată ce noi trăim doar Iluzia Vieţii, nu vom cunoaşte niciodată adevărata realitate.
M-a uimit profunzimea nemaintalnita pana acum de mine la alti scriitori pana cand l-am citit pe acest poet si filozof.Si altii au anumite imagini sau metafore dar ca sa citesc un text care sa imbine la un asemenea nivel imaginea,profunzimea,trairea, inca nu am mai intalnit.In versurile sale am simtit acel tumult matafizic ce rar poate fi trait.Acest lucru ma indeamna sa-i caut cu fervoare poemele pentru a le citi.Recunosc ca pana la Cerin nu am fost o mare admiratoare a poeziei fiindca nu-mi placea ceea ce citeam.Acum sunt lacoma sa “diger” tot ce scrie.Am aflat ca a scris si Trilogia Destiny.Nu stiu de unde sa o cumpar.Poate stie cineva?
Cuvinte mari, pentru oameni de toate “dimensiunile” 🙂
Imi place cum scrie Cerin.Cel mai mult mi-au placut poemele “Flori de meri”,”Ai sa intelegi” si “Ochii tai” in mod deosebit.Am citit si cugetari,aforisme si maxime din el.Este unul dintre scriitorii de marca,poate mult mai talentat si profund decat multi asa zisii scriitori laudati de anumite interese,gasti sau bisericute.Mi-au placut in mod deosebit cugetarile despre cuvant,destin,iubire,haos,….;Mi-au devenit filosofie de viata uneori.Cerin trebuie citit si recitit pentru a fi inteles in deplinatatea profunzimii.Mai ales cugetarile si maximele sale.Doar astfel cred ca se pot afla din ce in ce mai multe valente ideatice ale operei ceriniene.
adevaratul cititor isi tine comentariile pentru el. este ciudat cum dintre toti autorii, Cerin este atat de… impus.
probabil ca vor mai veni 3-4 admiratoare fardate cu nick si vor zice ca nu am dreptate
Nu inteleg Ioana.Adica cititorul nu scrie nimic la comentarii in schimb scriu doar cei interesati de imaginea lui?Adica scriitorul in persoana sau rude ale acestuia?Atunci inseamna ca ceilalti care au comentarii si-au scris singuri toate frazele?Am mai vazut undeva acest mod de atac la persoana.Indiferent ca sunt sau nu admiratoarea despre care vorbeai, dar e urat ceea ce faci,Ioana sau Ion sau cine te ascunzi in spatele nickului.
Pentru cineva care sta cu ochii pe comentarii din 5 in 5 minute, te-ai dat de gol. Ai raspuns in doua ore, altceva mai bun nu ai decat sa monitorizezi comentariile?
Sa iti explic. Priveste primul comentariu. Este un fals. Mai intai il lauda pe autor (superlative) apoi ii face reclama la trilogie, cum ca nu ar sti unde se gaseste de vanzare. Pentru cineva care cauta pe Google poemele lui Cerin, imposibil sa nu gaseasca si locul de unde se pot cmpara cartile sale?
La comentariul Lenei, face o afirmatie interesanta. A mai vazut acest gen de atac la persoana. Te referi cumva la atacurile asupra lui Cerin de pe Citatepedia. Cum se face de esti in tema cu atatea lucruri despre Cerin?
Ii sfatuiesc pe responsabilii siteului, pentru a evita orice fel de publicitate, sa stearga absolut toate comentariile de la autorii in viata. Este pacat sa se murdareasca paginile autorilor cu laudarosenii sau reclame gratuite.
Adevaratul cititor, repet, citeste si pastreaza pentru el. Ca altfel transformati si acest site intr-o gaselnita, asa cum s-a intamplat prin alte parti.
Nu il urmaresc pe Cerin de ieri de azi ci de mai mult timp.Stiu perioada cand a iesit de pe Citatepedia la dorinta dansului alaturi de un alt scriitor.Am scris aici fiindca il iubesc pur si simplu.Imi plac creatiile sale.
Trilogia se scrie cu litere mari Ioana!
Nu cred ca ai dreptate in privinta personalitatilor noastre care ar trebui sa nu mai beneficieze de comentarii.Faptul ca iubesc un om pe care nici macar nu il cunosc dar pentru care as da orice doar pentru a schimba cateva cuvinte,nu inseamna ca fac publicitate gratuita.Te iubesc Sorin Cerin pentru ceea ce ai scris.Multumesc administratorilor acestui site fiindca ne da posibilitatea de a ne exprima sentimentele catre personalitati pe care le vedem asemenea unor zei.Poate astfel vor ajunge si gandurile noastre la dansii.
Initial am crezut ca sunt cu adevarat niste laudarosenii cum spunea cetateanul patibular ascuns sub pseudonimul Ioana.Am inceput sa caut mai multe despre Cerin pe net,sa-i citesc anumite pasaje din creatiile sale.Am ajuns la concluzia ca este de ajuns propria sa opera pe post de carte de vizita.Nu are nevoie de nici o lauda.Orice am face Cerin are partea sa din contemporaneitate pe care nu o poate lua nimeni.Cat despre pasaje de gen publicitar,am impresia ca scriitura Ioanei este una pestilentiala de factura (repet intentionat) patibulara, peste care, pare sa nu fi fost fiinta care sa nu fi urinat.De ce spun acestea?Fiindca iritat fiind de modul grosolan prin care Ioana noastra vrea sa-i puna talpi dintre cele mai grele lui Cerin,uita sa treaca in revista faptul ca si alte persoane au scris comentarii despre scriitura lui Cerin.Acestea pot fi verificate la randul lor prin propria lor opera pe pagina de poezii:
http://www.poezii.biz/poezii.php?author=12751
unde Cerin este pur si simplu divinizat.Probabil aceasta Ioana deghizata sub alte nick-uri ar fi sarit si acolo la fel de lipsita de dusul zilnic al bunei cuviinte.Nu eu sunt cel care pot sa asez opera lui Cerin pe un anume piedestal ci istoria.Ce pot sa afirm este ca sufletul meu simte valoarea iar opera lui Cerin nu are nevoie de laude.Se reprezinta la fel de stralucit si singura.
Mult succes maestre.
Da, sa vina toti fanii lui Cerin sa-i ia apararea, sa-i pupe talpile, sa-l puna in topul topurilor. Sunt sigura ca Sorin Cerin citeste aceste comentarii si abia se abtine sa raspunda. Insa o faceti voi in locul lui, oricine ati fi voi.
Repet, lasati cititorul sa descopere singur valoarea, profunzimea cuvintelor. Invatati sa apreciati si sa va tineti gura. Tacerea e de aur. Propun stergerea tuturor comentariilor.
Ca daca nu, o sa vina cineva si o sa zica ca eu sunt Sorin Cerin si imi fac comentarii singur de pe mai multe nickuri. Si nu as vrea, sincer, sa fiu acuzat de asa ceva.
Cititi si va cruciti!Adica sa nu putem comenta nimic fiindca asa vor belele scurse pe piedestalul prostiei,invidiei si ignorantei a unei asa numite Ioana.Pai daca toti ceilalti scriitori au liber la comentarii de ce nu ar avea si Sorin Cerin?De ce sa ne fie interzisa orice parere?Vezi chipurile nu ar vrea nici Sorin Cerin!A spus dansul undeva asa ceva?Pai daca mie imi place Cerin mai mult decat Paler sau Cartarescu la un loc fiindca scrie pe gustul meu de ce sa nu o spun aici?Pe cine ar supara atat de mult?Pe Ioana?Pai fara aceste comentarii nici distinsa Ioana nu ar avea unde sa-si posteze laturile fiind lipsita de propriul ei tzarc.De aceea trebuie lasata in continuare sa mestece in tihna tot ce doreste insa atunci cand vrea sa-si paraseasca cocina trebuie interpelata.Cat despre Sorin Cerin,are niste citate super, fata de unele statusuri de tot rasul ale unor scriitori cultivati cu forta.Nu am mai vazut pana acum atata tupeu ca la Ioana asta.Sa vii pe net si sa strigi in gura mare sa se scoata comentariile.Sa-si faca propriul ei blog unde sa posteze ce vrea.Aici e o pagina serioasa, fapt pentru care il felicit pe admin.
> pur si simplu are niste citate foarte adevarate si, destul de profunde. il admir.
Cerin revolutioneaza literatura. Este cu adevarat colosal. Nici nu am cuvinte sa descriu genialitatea sa. Este cu mult peste Cioran, Einstein si toti ceilalti. Are niste filme pe youtube geniale. Trebuie neaparat sa ii cumpar cartile. Va zic eu ca merita.
Esti cea mai geniala dintre geniale Ioana sau Ive sau cum iti mai place tie sa ti se spuna.Ai dreptate, Cerin nu poate fi gasit in versurile manelelor copiilor minune pe care ii asculti zilnic.Esti critic de critic, cel mai super si adevarat din toata parcarea.Cand faci misto de ceva, toate gagicile pun semn pe telefonul mobil, sa te mai asculte la casti.Stiam eu ca tu nu faci misto ci spui realitatea asa naspa cum e.
E foarte tare ideea blogului… acasa il am la bookmarks! 🙂
Sorin Cerin nu are valoare ca filosof. Insa stie sa isi faca publicitate sub orice forma, dar mai ales publicitate negativa. Stie sa provoace discutii, stie sa se ascunda in spatele pseudonimelor, in special cele feminine. Acolo unde nu se poate ascunde, provoaca adevarate isterii, vezi discutiile de pe Citatepedia, sau ce a mai ramas din ele.
Nu demult am asistat la un adevarat circ pe Cafeneaua Literara. Cineva a postat un text scurt facandu-i publicitate lui Cerin, pomenind de cartile sale, pomenind de Google, procedeu identic cu cel folosit de clonele feminine din subsolul acestor citate istete, vezi Linda Marinescu. Foarte asemanator marika cu Marinescu.
Citez acelasi gen de laudarosenii scrise de marika, autor a doar doua posturi, despre si numai cu Cerin:
Am citit zilele acestea cartea intitulata Moarte,Neant,Aneant,Viata si Bilderberg Group de Sorin Cerin care mi se pare ca acopera ideatic ceea ce ar fi ramas nediscutat in legatura cu subiectul mortii pe cae o considera ca fiind lumea vietii actuale iar moartea propriu zisa o noua viata.Oare face apologia sinuciderii in aceasta carte?
Poate fi citita online pe Google.
Nimeni nu poate afirma ca ar acoperi ceea ce ne este interzis sa stim despre moarte.Nu s-a realizat in tot trecutul omenirii,dar ce m-a frapat la Cerin este modul original,totalmente nou, ca sa folosesc pleonasm,de a trata acest subiect al mortii din punct de vedere filosofic si nu numai.Sorin Cerin are bibliografie,vezi Sorin Cerin pe Google la search,si vezi aparitiile sale editoriale la Libraria Eminescu.Acolo are cinci carti.
Ce mi s-a parut mai mult decat interesant la Cerin este faptul ca afirma ca lumea noastra este de fapt adevarata lume a mortii iar lumea vietii devine abia aceea care o vom afla dupa moarte,ca un munte poate fi o soapta sau orice altceva in adevarata lume a mortii care pentru noi este actuala lume a vietii.Habar nu aveam de Cerin pana cand am citit un citat dintr-un site cu Muntii Fagaras.Acel citat m-a facut sa-i citesc Moarte,Neant,Aneant…
Concluzia?
Cerin isi face publicitate de sub psudonime?
Textele filosofice si poeziile lui Cerin sunt copilaresti. Ori sunt texte chipurile filosofice, extrem de alambicate, prin care se invarte in jurul cozii si nu spune nimic, ori sunt chestii siropoase, de dragoste, care incanta domnisoarele in calduri.
Sorine, un autor adevarat nu are nevoie sa isi apere sau sa isi laude opera asa cum ai facut-o tu de atatea ori, luandu-te in gura cu cititorii. Suferi de adulatori si cauti sa tragi simpatii, postandu-te in ipostaza victimei, a filosofului care a reusit chipurile afara si trebuie neaparat sa se impuna si in tara.
Tu si clonele tale feminine nu ne pot prostii.
Deja a devenit clasic modul prin care Sorin Cerin este atacat de aceeasi gasca banala de derbedei literari ieftini care sunt nume obscure dar plini de invidie si ranchiuna fata de cei care reusesc cu adevarat fiind talentati.Aceasta gasca de impostori a fost prezenta atat pe Cafeneaua literara unde postau majoritatea sub acelasi nick comun Picki cat si pe Citatepedia, de unde Sorin Cerin si Ionut Caragea au hotarat sa iasa.Derbedeii la inceput incearca cu orice pret sa intre in contact direct cu autorul.Primele atacuri ale acestor infractori sunt sub forma unor laude disproportionate pe care le trec in seama autorului ce ar fi deghizat sub tot felul de nickuri false la fel ca si ei.Daca observa ca autorul nu iese la rampa asa cum si-ar dori impostorii anonimi,intervin cu cele mai abjecte atacuri ajungandu-se pana a fi hartuit adminul site-ului cu tot felul de emailuri primite,chipurile,de la acesti impostori,travestiti in oameni de bine care se “pricep” la filosofie si literatura.Ce transmit derbedeii?In primul rand faptul ca autorul nu ar avea nici o valoare si de aceea ar trebui sters.Daca adminul nu se supune este bombardat in continuare cu tot felul de emailuri.Despre pregatirea lor profesionala din domeniul filosofiei se poata observa de oricine atunci cand citeste balbele si aiurelile la nivel de interjectii sau chiar dejectii onomatopeice,pe care gasca de derbedei le scot drept raspunsuri pe cafeneaua literara.Pe Citatepedia lucrurile s-au complicat intrucat scursurile respective au venit la atac cu un pensionar din Caracal care se dadea drept profesor de filosofie.Rezultatul a fost dezastruos pentru aceasta gasca de impostori ascunsi sub anonimat,intrucat pensionarul nostru in afara unui delir incoerent nu a fost capabil sa-i puna nici macar o intrebare maestrului Sorin Cerin, care in cele din urma a recurs la stratagema de asi pune singur intrebari.Vezi articolul, Un interviu maraton cu filozoful Sorin Cerin scris de Laurentiu Fulga
http://www.zonainterzisa.ro/index.php/interviu/69-un-interviu-maraton-cu-filozoful-sorin-cerin
Aici se observa cat se poate de clar modul cum a fost atacat Sorin Cerin de acesti impostori ieftini care sub tutela anonimatului recurg la cele mai josnice trucuri.Oare impostorii respectivi pot sa realizeze cat de performant este sistemul filozofic al lui Sorin Cerin, citind cateva citate?Au aceasta gasca ieftina infractionala ascunsa sub felurite anonimate, mai mare dreptate decat specialistii sau cercetatorii Academiei Romane?Este adevarat ca pe acest site citatele din Sorin Cerin sunt cu preponderenta citate de dragoste,dar pe alte pagini pot fi gasite si alte teme, care ma face sa-l consider cel putin la fel de talentat ca si Paler,Cioran sau altii.Sunt convinsa ca din nou gasca aceasta de impostori va incerca iarasi sa-mi atribuie tot felul de epitete ascunsi fiind sub numele anonimatului.Daca vor iesi la lumina sunt de acord sa-mi declin si eu identitatea.
[…] sigur nu ma va dezamagii. Voi revenii cu detalii… pana atunci poti vizita articolul cu Citate Sorin Cerin de pe […]
Sorin Cerin are prostul obicei sa intervina de cate ori opera ii este criticata. S-a fript de atatea ori incat a inceput sa foloseasca pseudonime. A fost detectat pe Citatepedia si nu numai acolo. Se mai stie, de altfel, ca Sorin Cerin are probleme cu gramatica limbii romane. Pe Citatepedia, Cafeneaua literara, facea dese dezacorduri si de foarte multe ori scria viitorul apropiat cu doi de i, exact ca in comentariul de mai sus.
Remarcati: dezamagii,revenii.
Cred ca orice persoana cu bun simt poate realiza publicitatea ce se face din spatele acestor clone, trimiterile obsesive spre articole ale autorului de pe alte siteuri.
Ar trebui ca acele citate sa vorbeasca de la sine, nu sa fie umflate cu comentarii mirobolante. Manipularea opiniei publice prin utilizarea clonelor, adreselor false, autoreclamei, nu sunt acte demne pentru un autor de a fi luat in consideratie.
Indiferent cine e persoana atat de “culta’ cu limba romana,trebuie sa stie ca ceea ce a trecut la “remarci” nu apartine domnului Cerin ci unui comentariu al admin-ului site-ului respectiv.Oricui i se poate intampla pe net sa mai scape sau sa adauge o litera.Oricum se vede de la o posta ca e rea intentie comentariul “cultului” cu limba romana.Am citit din citatele semnate de Sorin Cerin si nu cred ca ar avea nevoie de laude.Pot sa-si remarce valoarea la fel de bine si singure.Ce altceva mai era de insailat la aceste superbe citate decat limba romana?Nu am vazut nici unul dintre citate scris incorect.Imi place Cerin!
Foarte inteligente citatele. Trebuie sa recunosc, am cautat pe google Sorin Cerin, nestiind initial cine e.
🙂
Ha, ha, ha!
foarte adevarate citatele.
Toate comentariile unde nu este spatiu după punct sunt scrise de Cerin insusi. Este “semnatura” sa.
Imi place mult cum scrie Sorin Cerin. Parerea mea este sa mai lasati invidia la o parte. Este cel mai mare poet contemporan, indiferent de muzica cantata pe aici de unii impostori ce vor sa schimbe valorile acestei natiuni.
Acuma chiar hal mai mare poet contemporan nu o fi, ca am fi stiut si noi! Hai sa zicem ca e intre primii 1000…
Sorin Cerin a fost declarat impostor de mai multi. Adica ne crede prosti pe toti incat sa inghitim glumele astea cu mare poet contemporan si mare filozof? De fapt sita timpului cerne si valorile false, chiar daca Cerin a pacalit pe cativa cu clonele lui si programele de ascundere, nu a putut sa pacaleasca prea multe reviste care sa-i publice prostiile. Cand o aparea in Luceafarul, Romania literara, Romania culturala, Ziua, Adevarul, Observatorul cultural, Convorbiri literare, Steaua, cand vor vui enciclopediile academiilor de el, cand va fi in toate dictionarele din tara, cand va fi atata de popular incat sa auda lumea asa cum a auzit de Cioran, Eliade, Tutea si alte genii ale Ro, atunci nu mai va avea nevoie sa ne prosteasca de sub pseudonimele sale.
Impostori, escroci si tarfangii invidiosi care nu puteti dormi noaptea de Sorin Cerin. Bravo lui ca e talentat. Decat balivernele voastre scoase drept poezii sau tot felul de ineptii il prefer inmilionit pe Cerin!
Pai bine ma americane! Am impresia ca vrei sa ne prostesti cu aiurelile tale transoceanice. Da de unde stii mataluta ca nu ar fi publicat si pe acolo sau ca ar fi trimis texte acolo spre publicare? Cunosti toti redactorii care ti-au spus cu mana pe inima? Nu ti-e rusine sa ne prostesti cu invidiile tale pe toti. Noua ne place cum scrie Cerin. Sa inteleg ca toti care-i iubim creatia sintem clone iar numai tu esti desteptul si realul? Mai lasa-ne mai laberman cu prostiile tale ca nu fumam trabuc american ca tine prin wc-ele literaturii romanesti. Vad ca te afirmi cu zicala:Bulangii au fost, bulangii sint inca!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Utilizator:Szepi
Domnilor administratori ai publicatiei citateistete.ro, majoritatea comentariilor postate in favoarea lui Cerin ii apartin chiar acestuia si sunt din spatele unor clone. Isi face publicitate singur. Cerin a mai fost prins cu clone pe Wikipedia, unde folosea o gramada de conturi false:
* Valmary
* Uncle Vanya
* EHCDY
* Georgedancu
* Rodion
* Viaron
* L.Marchis
* L. Marchis
* Anorfm
* Castor
Puteti sa-i contactati pe domnii de acolo ca sa va confirme adresele de IP de pe care intra Cerin. Apoi le comparati cu adresele clonelor de pe citateistete si veti vedea ca Cerin e un impostor. Il stim bine, doar a fost aici cu noi. Il puteti contacta si pe Lucian Velea de pe Citatepedia, stie toate adresele de pe care intra Cerin cu clonele sale. A fost prins si acolo ca se vota singur si isi facea publicitate. Americanu nu inventeaza, al arata clar, cu argumente, activitatea de impostor a lui Cerin.
Este foarte simplu cum se poate verifica trecutul de infractor al lui Cerin. Cautati-i numele complet pe Google si veti vedea unde intra cu clone, in ce reviste publica.
Salutari din America!
Ceva stofa are dar…exista si un “dar”.Prea multa vorbarie si mai putina profunzime.Si ce cauta Dumnezeu atat de mult printre randurile sale cand este atat de “lipsit de modestie”? Ba il gasesti in iubita,ba ea e Dumnezeul,ba in el,ba in amandoi.dumnezeul vostru (al autorului si iubitei) e cam ghidus.
..nu crezi?… acum,hai sariti…toata hoarda…
Caragea !
Lasa-ti clonele de-o-parte si nu-l mai injuria pe Cerin !
El este cu mult superior tie în ale scrisului ! Distanta este mare ! Asa ca de la scriitor adevarat ca el la parvenit-profitor ca tine !
Kritika
Introdu Comentariul