Citate de Băeţan Gabriel Petru

Ne dorim ca prin intermediul site-ului nostru, sa promovam si tinerele talente, iar astazi vom introduce colectia personala de citate ale lui Băeţan Gabriel Petru.

Scurta descriere:
Născut la 22.10.1986 la Arad
Scrie poezii de la 13 ani
Absolvent al Colegiului National Economic Arad
Student la jurnalism la Universitatea Aurel Vlaicu Arad
Aflat sub îndrumarea scriitorului Ionuţ Caragea
Considerat unul din cei mai promiţători scriitori al tinerei generaţii

  • Pe drumul spre golgota întodeauna primul pas e o femeie.
  • Aşteptările peste măsură, îmbătrânesc timpul.
  • în momente de singurătate şi de suferinţă nebună femeia e cea mai bună farmacie de vise.
  • Adevăratul război al acestor vremuri este cel cu noi înşine.
  • Adevărata moarte este avortul de inimi.
  • Iubirea e Dumnezeu în stare amorfă.
  • Adevărata provocare a umanităţii nu este evoluţia, cât conservarea.
  • Iubirea e senzaţia care dă iluzia că poate să existe o lume mai bună.
  • Dacă ar exista alternative, probabil am dezerta in masă din umanitate…
  • Dumnezeu nu ar fi găsit o pedeapsă mai justă pentru umanitate decât prezentul.
  • .. în ceea ce mă priveste, să plouă tot anul. Te-am ascuns intre două bătăi de inimă
  • Sunt nopţi în care mă simt atât de singur încât, din milă, moartea mă ţine de mână.
  • iubire: a te sinucide cu entuziasm.
  • Dumnezeu e îngăduitor.Pe lângă ceea ce îţi pot face oamenii, moartea e incomparabil, mai blândă.
  • …ce ironie.In ziua în care ai plecat a început să plouă.De parcă ai convenit cu zeii să îmi întoarceţi spatele.
  • M-ai iubi până la moarte dacă în sufletul meu ar locui moartea?
  • Alergam în penumbra nopţii.la un moment dat cerul,din solidaritate,a inceput să plângă.în fond numai in ploaie mă mai simt cu adevărat, acasă…
  • Dacă prezentul şi-ar vedea chipul în oglindă, mai mult ca sigur s-ar sinucide.
  • Oricât aş încerca să mă desprind de amintirile şi de lucrurile care mă dor, inima mea se întoarce mereu acasă.
  • îmi imaginez un Dumnezeu care exasperat de rugăciunile oamenilor, a înebunit.
  • Dacă iubirea a devenit un emoticon pe Yahoo, o să îi dau lui Dumnezeu un buzz mâhnit că m-a uitat printre oameni.
  • Privită de la nivelul zeilor, iubirea dintre oameni este o formă primitivă de afecţiune cu scopul perpetuării rasei.
  • Niciun chirurg nu poate explica de ce, uneori, fractura creată între doi oameni care se iubesc e iremediabilă.
  • Uneori am impresia că atunci când plouă, mi se spovedeşte Dumnezeu.
  • Prevăd un viitor sumbru. Dezgustată de atâta canibalism, moartea îşi va schimba meseria.
  • Viaţa e prea scurtă ca să îţi iroseşti timp cu oameni care irosesc vise.
  • Aşteptând după tine, Dumnezeu s-a plictisit să mă aştepte la judecata de apoi. Atât de tare te-am iubit.
  • Ploaia este modul celor morţi de a îmi fi aproape atunci când dezgustat de umanitate, mă izolez în trecut.
  • Ce alibi să am înaintea lui Dumnezeu pentru a îmi justifica depărtarea de el, atâta vreme cât iubindu-te, tu erai Dumnezeu?
  • Nu de singurătate mă tem. Mi-e frică de ce aş putea face singur în singurătate. Singurătatea în doi în schimb e remarcabilă, sublimă, genială.

Adauga un comentariu