Citate Kurt Vonnegut

  • Un critic literar care isi exprima ura si dispretul fata de o opera literara este ridicol. El sau ea este asemeni unei persoane care se imbraca in armura numai pentru a ataca o cupa de inghetata.
  • Fereste-te de omul care studiaza mult pentru a invata ceva, invata acel lucru dupa care descopera ca nu e cu nimic mai intelept decat inainte. Un astfel de om e plin de sentimente rele fata de oameni.
  • Imi doresc sa stau atat de aproape de marginea prapastiei cat sa nu cad in ea. De acolo, poti vedea o multime de lucruri diferite pe care nu le poti vedea din centru.
  • Daca esti capabil sa faci pe jumatate o oarecare treaba, esti un om pe jumatate orb intr-o lume de orbi.
  • Rasul si lacrimile sunt ambele raspunsuri la frustrare si epuizare. Eu prefer sa rad insa, deoarece rasul implica mai putina curatenie dupa.
  • Viata se intampla mult prea repede pentru a te putea gandi la ea.
  • Spune ce vrei despre miracolul credintei care nu pune nimic la indoiala. Eu insa consider capacitatea de a crede in acest fel, absolut abjecta.
  • Cei care cred in telechinezie sa imi ridice mana!
  • Unul dintre lucrurile bune ale timpurilor noastre: daca mori intr-un mod oribil la televizor, nu vei fi murit in van. Ne-ai distrat cu moartea ta.
  • Multumita televiziunii si de dragul ei, nu poti fi decat unul dintre cele doua feluri de oameni: liberal sau conservator.
  • Exista o eroare grava in constitutia noastre si nu stiu ce anume se poate face pentru a o corecta. Adevarul este ca doar nebunii isi doresc sa fie presedinti.
  • Iata o lectie in ale scrisului. Prima regula: Nu folosi punct si virgula. Sunt hermafroditi travestiti care nu reprezinta absolut nimic. Tot ceea ce poate face acest semn de punctuatie este sa arate ca ai trecut prin facultate.
  • Umorul este un raspuns aproape fiziologic la frica.
  • Sunt de parere ca romanele care elimina din ecuatie tehnologia reprezinta intr-un mod gresit viata la fel cum romanele din epoca victoriana o faceau atunci cand eliminau din discutie sexul.
  • 1492. In copilarie, eram invatati sa memoram acest an, cu mandrie si bucurie, ca fiind anul in care oamenii au inceput sa traiasca vieti pline si frumoase pe taramul nord-american. In fapt, oameni traiau vieti pline si frumoase pe taramul nord american de sute de ani. 1492 a fost doar anul in care piratii marii au inceput sa ii jefuiasca si sa ii ucida.

Adauga un comentariu